F.A.U.I.M.P. 4

Din nou Roșia, fără zăpadă, înverzită, înflorită, cu-n aer renăscut.

Ajung la Roșia Montană în seara zilei -1 FAUIMP aducând 2 mâini de lucru. După o noapte petrecută în 2 reprize, datorită unei negocieri aprige cu frigul, în care negociere frigul a avut câștig de cauză, ajung “plin de avânt” la ziua 0 FAUIMP. Ridicăm cortul mare, oamenii sunt tensionați, stresați ca și înainte de orișice moment în care încerci să faci tot ce este necesar să iasă lucrurile bine, și tot mai găsești că trebuie făcut câte ceva…

Au început să ajungă primii invitați, s-au montat și corturile pentru odihnă în pădure. Toate mi se par într-un mare fel…, totul era aerisit, degajat, mai puțin o cale de acces impusă de natura situației, cu urcușuri și coborâșuri. Puteai găsi mai multe poziții să admiri natura, cu diverse perspective, aspectul suprafeței mari pe care puteai să te plimbi îți oferea șansa să te și odihnești în sunete și culori specific zonei de munte.

Ziua 1 FAUIMP (08.Mai.2014)

Invitații anunțați și neanunțați se adună, și-ncepem cu Sedința Plenară de deschidere. Ne cunoaștem, se determină reguli de abordare și comunicare și încep workshop-urile. Până în ziua încheierii, exclusiv, nu știam cum să mă împart între workshop-uri și alte activități pe care mi le-am propus.

Am întâlnit oameni cu experiență de 20 de ani de activism, am întâlnit persoane și descrieri atât de naturale și firești încât la un moment dat m-am trezit intrebându-mă “De ce nu mă simt așa de bine și în “partea civilizată” a vieții mele, în orașul în care trăiesc, între cunoscuții mei?”. Așa am concluzionat că trebuie să-mi redefinesc valoarea cuvântului civilizație…, din nou…

Pentru început pot să vă împărtășesc că sunt nespus de bucuros, și mă simt norocos că am întâlnit așa de mulți oameni faini. Am întâlnit un cuplu de activiști în vârstă de aproximativ 70 de ani, care m-au impresionat pe de-o parte prin felul în care vorbeau și se purtau atât între ei cât și cu ceilalți, pentru că nu erau diferențe notabile, cât și prin felul în care au exprimat raționamentele lor și au subliniat firescul de care avem de fapt nevoie în viață, asociind HS2 (High Speed 2) cu o mașinărie care încearcă să “comprime spațiul și timpul” de care, prin natura felului în care ne complacem să trăim, deja suntem în criză, și apoi explicând cum devine acest proict gigant o altă ustensilă corporatistă de constrângere.

Ar fi prea mult să vă povestesc la fiecare workshop ce am învațat eu, ce a fost prezentat, dar am să trasez câteva “linii de ghidaj” să vă faceți o impresie, prin înțelegerea mea, cam ce fel de întâlnire a fost aceasta.

Am ascultat cu admirație persoanele care au povestit și detaliat despre acțiunea No TAV, care m-au facut să mă consider norocos că am avut privilegiul să-i cunosc. Sunt oameni admirabili, împreună cu cei care au forțat să se oprească proiectul Stuttgart 21, sau cei din Notre Dame des Landes, care au împiedicat construcția unui aeroport, sau cei cunoscuți datorită acțiunii Occupy the Hambach Forest, împreună cu toți cei ce au participat la Forum deopotrivă, dar aceștia am ținut să-i numesc pentru a vă face o imagine despre schimbul și experiențele detaliate acolo. Să fiți convinși că au fost mult mai multe persoane acolo și nici unul mai puțin important ca și oricare dintre cei care fac parte din grupurile amintite mai sus, doar că acest articol este unul informativ nu o indexare.

Nu pot să ordonez crescător sau descrescător ce mi-a plăcut mai mult…, așa că o să încerc să urmez ordinea cronologică.

Am învățat cum lucrează corporațiile, am învățat cum au găsit o portiță să se scuze față de opinia publică precum că ei apără mediul, și când își desfașoară un proiect, ei îl desfașoară cu grijă să nu deranjeze mediul înconjurător (FALS !). Am învățat cum alte grupări au reușit sau au eșuat în acțiunile întreprinse pentru a stopa hotărârea politicienilor care ar trebui să apere opinia publica nu să o ignore.

Concluzii rapide din workshop-uri:

“Nu se pot disocia  afacerile legate de energie și corupție”

“Evitarea dezastrelor se face prin informarea populației, militare pentru procese tehnologice care sunt nepoluante și reciclare”

“În Germania  au fost depozitate deșeuri de diferite proveniențe în minele dezafectate, ceea ce duce la otrăvirea pânzei freatice prin spălarea acelor deșeuri de apa care curge liberă prin galerii.”

“Un aspect important ar fi să atenționăm populația țărilor de proveniență a marilor corporații despre dezastrele pe care le pricinuiesc acestea în lume. (Chevron, RMGC)”

” NU PUTEM LUA SAU OFERI SERVICII NATURII !” – este un fapt, e falsă impresia că putem să facem altfel.

“Avem de luptat cu procese sociale împământenite precum raționamentul că populația de la orașe este mai bună decât cea de la sate”

Toate aceste experiențe apar datorită faptului că peste tot în lume clasa politică își uită angajamentele cum că trebuie să apere viața și în definitiv opinia electoratului, acest aspect fiind nefiresc, dar obișnuit.

Cum zicea cineva din Forum într-un discurs “…aceste Mega Proiecte care distrug viața oamenilor sunt punți între noi cei ce luptăm împotriva lor, și ne leaga tot mai puternic.”

Roşia Montana aşa cum am găsit-o eu în perioada Revelionului 2013 – 2014

Acest articol se vrea a fi unul informativ mixat cu o doză mare de păreri personale.

Am fost acolo să petrec trecerea între ani, a fost o adunare foarte colorată, am petrecut şi am vorbit despre evenimentele trecute si prezente, majoritatea dintre cei prezenţi se cunoşteau de la proteste trecute, eu nu am prea protestat până la Pungeşti decât ocazional, că-ntotdeauna am gasit alte priorităţi …

Daţi-mi voie să vă fac un istooric aşa cum l-am înţeles eu al Roşiei Montane:

-se exploatează minereu aurifer şi nu numai de mii de ani, înainte o făceau la suprafaţă pentru că se putea. Făceau foc în/lângă stâncă şi turnau apă peste acea stâncă, în felul acesta stânca se crăpa pe filon unde era rezistenţa mai mică. aşa cum se poate vedea in imagine.

(Nici una dintre poze nu-mi aparţine, am cerut voie să le folosesc în acest articol de la colegii mei)

– se exploata şi subteran prin săpare cu dalta şi ciocanul, tot de mii de ani. cu sclavi si mineri. În galeriile romane media de viaţă este estimată la cateva zile, fără lumină, fără hrană adecvată, fără haine…, sclavii preferau sa meargă în arenă ca şi gladiatori decât la minerit.

(100 m adâncime de parcurs în 157 de trepte)

(Galerie romană săpată cu dalta-n piatră)

(acultând ghidul)

Au trecut secole, am evoluat, minerim macinând munţii, nu mai săpăm galerii la ghici urmărind filoane, luăm muntele de sus şi-l excavăm, eviscerăm, îl măcinăm, îl “clătim” in cianură, care dezlipeşte aurul de pe rocă, recoltăm aurul prin procesul de electroliză şi aruncăm pământul cianurat intr-o vale pe care o acoperim şi o transformăm într-un podiş steril, resursă îndelungată de otravă. Ploile a multor zeci de ani vor spăla acel pământ steril şi vor duce cianura la vale şi-n pânza freatică, desigur pentru cei liniştiţi din fotoliul de acasă care stau cu degetul pe telecomandă nu e nici un fel de problemă, pentru că încă nu i-a atins.

(Exploatare de suprafaţă la Roşia Poieni. Dacă daţi click pe fotografie o să o măriţi şi veţi putea vedea utilajele de excavat, asta să vă faceţi o imagine cum modelăm relieful din lăcomie)

Sigur acesta este doar un proiect minier pe care RMGC îl are in vedere si PR-ul lor are grijă să ne zică ceva despre cum protejează compania mediul şi că de fapt face un lucru minunat că dă de lucru la câteva sute de oameni…, pentru o perioadă de câţiva ani…, şi ne otrăveşte pământul pentru alţi “câţiva” ani…

Am urcat pe unul dintre cei 4 masivi, pe care Compania miniera ii are concesionaţi  în vederea măcinării, pe nume Cârnic care este prevăzut a fi săpat şi măcinat până la 450 de metrii de la vârf, şi am pozat Valea Cornii, unde este satul Corna, care face parte din proiect, urmând a fi transformatâ în podiş steril cum am povestit mai sus.

(un popas la urcare)

(Valea Cornii pozatâ de pe masivul Cârnic)

În rest vă pot povesti că cetaţenii din Roşia Montană sunt împărţiţi în două tabere, cei care sunt angajaţi la Gold şi care vor să aibă de lucru indiferent de preţ…, cei pe care eu îi numesc cu mintea scurtă, si mai sunt 20% care nu vor să-şi vândă proprietăţiile, nu vor să se exploateze în acest fel, si luptă pentru existenţa lor şi sănătatea neamului şi a pământului.

(slogan … limitat, pentru cei cu mintea scurtă)

În altă ordine de idei, după aşa o exploatare, localnicilor nu le mai rămâne nimic decât otrava.

După ce am fost acolo mi-am reconfigurat un pic istoria învăţată, şi am adăugat un element important în ecuaţie, şi anume aurul (Au). Cumva se modifică înţelegerea când vezi lucrurile cu ochii tăi.  Se estimează că tezaurul dacic era de 1000 tone de aur, prelucrat bineînţeles…, adică mult mai mult decât avem noi în prezent, ceea ce făcea naţia noastră una dintre cele mai bogate naţii din acele vremuri, tocmai că ţărişoara noastră era aşa mică şi noi aveam aşa multe rezerve aurifere şi nu numai. Se estimează că romanii ne-au uşurat de povara a 400 tone Au, din tezaur şi au exploatat 164 tone Au, şi 330 tone Ag, cifre impresionante dacă ne gândim la metodele folosite.

Revenind la trecut nu o să mă opresc asupra fiecarui imperiu sau putere care a trecut pe acolo, adică prin ţărişoara noastră…, şi a avut “idei călătoare” cu privire la aurul nostru.

Acum, fiecare pagină de istorie fiind scrisă preferenţial bănuiesc că şi cititul este pe măsură, adică preferenţial, aşa că am să vă las pe voi să vă reconfiguraţi sau nu istoria, motivaţia, intenţia şi bunavoinţa “popoarelor trecatoare” pe la noi, izvor de civilizaţie sau nu.

Ce vă pot povesti este că după acele secole trecute, de la Daci încoace, s-au scos încă 2000 tone de aur, care nu ştiu unde sunt, cu siguranţă s-au scurs prin sita de cernut…

Acum proiectul care este în discuţie face referire la un zăcământ estimat de 300 tone de aur si 1500 tone argint.

La vechea exploatare, în ultimii 10 ani, cantitatea exploatată a variat de la 320 000 T/an la 400 000 T/an de pamânt escavat, fiind vorba de exploatare de suprafaţă. RMGC va exploata aproximativ 200 000 000 T în 16 ani, adica 13 000 000 t/an si toată cantitatea ajunge la cianuraţie. Vechea exploatare folosea flotaţia prin care doar 3% ajungea la cianuraţie, care era facută la Baia Mare, nu local ca să nu mai otravim încă un loc. Valea unde va fi depozitat iazul de decantare va fi acoperită dacă se demarează proiectul RMGC.

Dragilor…, 200 milioane de tone de pamant cianurat… (declarat).

Aveti impresia ca e puţin? Numaraţi până la 1 milion, aşa … numere…, oi,  inorogi roz…, indiferent ce…, şi vă gândiţi apoi că ar fi de înmulţit cu 200, tot cifre, sau fluturi, sau ce vreţi voi, să vedeţi ce mult iese, şi apoi vă gândiţi că vorbim de tone de pământ care va fi măcinat, cianurat, şi apoi depozitat spre… “păstrare” lângă locul aurifer. Cumva să ne alimenteze pânza noastră freatică…

“un vis!”

În rest…, noi cei ce nu susţinem compania miniera, şi ne dorim ca proiectull RMGC să nu se desfăşoare, ne-am întâlnit, am fost cam 200 de oameni, aşa ochiometric calculat, că de fapt ne-am petrecut, şi la petrecere toate capătă dimensiuni aleatorii şi devin viu colorate.

Ne-am povestit, şi ne-am cunoscut.

Am avut ocazia să schimb o vorbă cu Eugen David, de fapt eu întrebam şi el din bunătatea lui mi-a răspuns.

Eu aveam impresia că trebuie să mişcăm indivizii care au pretenţia că fac parte din civilizaţie şi să-i scoatem în stradă să-şi exprime cuvântul lângă noi având ca scop sa schimbăm “cumva” clasa politică.., nu stiu exact cu cine, că nu prea avem aşa ceva.., şi când l-am întrebat pe Eugen David care ar fi ţinta?, în optica lui, care ar fi procesul de transformare din ceea ce suntem în ceea ce considerăm firesc să fim, mi-a râspuns absolut revelator:

“Noi trebuie să ţinem de valorile noastre şi clasa politică se va schimba că nu au de ales!”

Eu aveam impresia că trebuie să “alergăm” după ei şi să-i vânăm cumva…, când de fapt este atat de simplu…, trebuie să nu le dăm de ales. Să-i presăm şi să nu le dăm nici o altă opţiune, decât să păstreze valorile pe care le cerem.

Aşa cum au facut in Germania cu Gazele de şist, aşa cum au facut în Islanda de au schimbat Guvernul în 3 zile cu cea mai paşnică manifestaţie care a avut aşa un efect în cel mai scurt timp.

Ar fi prea bine dacă am putea să facem asta doar câteva sute de oameni care ieşim şi ne exprimăm opiniile, care am fost şi mergem la proteste.

Dar nu putem, avem nevoie de toţi cei care acum tac şi înghit, să iasă şi să participe activ la proteste, orice lucru bun poate fi facut doar cu mare efort, şi în altă ordine de idei înghiţitul în tăcere a acestor mizerii şi ignoranţa sunt cea mai mare complicitate.

Pentru mine perioada de câteva zile petrecută în acel loc a fost un upgrade uriaş, de cultura istorică, de cerc de cunoştinţe, de oameni faini…, a fost cel mai fain Revelion din viaţa mea de până acum ptrecut cu oameni din afara cercului meu de prieteni. Cel mai fain…

Şi trebuie să vă gandiţi că am avut de-a face si cu tentaţii de violenţă din partea celor cu mintea scurtă care se simţeau agresaţi de prezenţa noastră, a celor care milităm ca RMGC să nu poată să-şi desfăşoare proiectul pe care guvernanţii noştri îl mai cântăresc încă să vadă că poate ne este bun…

Ca fapt divers vă reamintesc că noi am platit o amendă de 120 milioane de euro, aceasta este cea mai mică cifră care am gasit-o şi nu vreau să greşesc, dar am gasit si cifra de 135 milioane euro, pentru deversarea de steril de la Baia Mare din anul 2000.

Uniunea Europeana nu intervine în guvernarea noastră, dar ne amendează pentru ce facem în mediu, şi din banii cui credeţi că se plătesc aceste amenzi? Credeti că le plătesc actualii guvernanţi şi parlamentari din salariile lor, care si acelea sunt plătite de buget? Nu dragilor, tot noi, muritorii de rând şi plătitorii de taxe le plătim.

Acum în încheiere mă destind şi vă spun (repet) că Revelionul la Roşia Montană a avut de toate, a avut excursii montane, a avut vizită în mină, în galeriile romane, a avut mâncare specifică, mult prea multă… :D, a avut vin şi alte licori de sezon, a avut oameni faini si discutii potrivite şi unele chiar inteligente, a avut şi seară de film, şi jocuri de grup cum ar fi mima cu oameni  amuzanţi cu gândire întortocheată.

O adunare foarte “colorată” de peste tot din lume, au venit din Canada, din Belgia, din SUA, din Bucureşti şi din alte părţi ale României, preponderent români. Cum ziceam.., cel mai fain Revelion din viaţa mea de până acum cu oameni dinafara cercului meu de prieteni. Recomand cu căldură activiştii pentru orice acţiune doriţi…, sunt prezenţi, spirituali, cea mai mare parte sunt deştepţi şi cultivaţi… şi cu siguranţă sufletişti.

Cu activiştii nu ai cum să greşeşti.

INFORMARE ! – Periam 21.Dec

Periam este o localitate cu stil

Aici am fost asteptaţi, dar ei erau informaţi, au venit să ştie ce mai pot face, pe lângă cele deja făcute de ei, să nu se-ntâmple neajunsurile care ne primejduiesc tuturor viaţa.

Au venit foarte mulţi, noi am estimat vreo 200 de persoane, dar nu a numărat nimeni.

Pregătirea noastră nu e spectaculoasă, nici foarte bine organizaţi nu putem zice că suntem, dar cumva cu informaţii utile şi câteva exemple motivaţionale pe care le-am prezentat putem zice ca am făcut ceva util prin deplasarea noastră acolo.

De subliniat, nu numai de amintit, este faptul că Primarul localitaţii a venit si a participat activ la programul de informare, asigurând localnicii de concursul lui pentru evitare oricăror situaţii similare cu cazul din Pungeşti, şi interesându-se de alte aspecte legislative care se mai pot face.

În această localitate m-am simţit ca făcând parte din acelaşi neam cu mulţi alţii prezenţi şi activi…

Facem abstracţie de clovnii localitaţii cărora le plutea creierul în abur de alcol, şi un grup format dintr-un miliţian cu două ajutoare,adica alti doi minimiliţieni care se pendulau derutaţi şi stingheri încercând să intimideze, nu înteleg ce, pentru ca nu e nimic de ameninţat decât executivul national al momentului, care într-un stat democratic nu ar trebui să fie o problemă.

Dincolo de cele două impedimente minore, amintite mai sus, care au fost ignorate aproape instantaneu, pot zice că oamenii din Periam, cu neîncredere, cu neajunsuri, aproape ca noi toţi, au totuşi dorinţa de a lupta si a sta împreuna pentru a apăra dreptul la viaţă atat pentru ei cât şi pentru noi.

INFORMARE ! – Cărpiniş 20.Dec

În această parte de activitate este esenţială deplasarea pe teren în vederea informarii oamenilor de la sate. Eu sunt un mic “deplasator”, dar fac parte dintr-o echipă MARE, mare prin oamenii care o formează, dar puţini la număr.

Cărpinişul ne aştepta să ajungem în 20 Dec. să-i … informăm. Aşa am realizat cât de greu e să lucrăm cu ai noştri conaţionali.

Delimitarea categoriilor cu care avem de-a face ar fi în felul următor:

– cei implicaţi si care se străduie,

– cei plătiţi să ne-ncurce, dezinformeze, eventual să ne-ntârzie

– cei care privesc la televizor. cei de la televizor sunt cei mai mulţi şi se poate zice că sunt cei indiferenţi.

Acum începe greul. Nu înteleg când anume a intrat in capul Românului ca trebuie să vină altcineva să ne rezolve problemele noastre. Un fel de “vina vecinilor pentru moarte caprei personale”.

Exagerez puţin, dar până când nu învăţăm să nu ne mai urmărim interesul personal de azi, şi o să ţinem cont şi de vecini şi mai ales de copii, de ce anume lăsăm moştenire, nu o să găsim nici un fel de rezolvare.

Oamenii din Cărpiniş aveau dorinţa să le rezolvăm noi problemele, dar au fost două momente “de curbură” esenţiale, unde lucrurile au căpătat altă întorsătură.

Primul a fost când unul dintre noi a povestit despre oamenii din Buziaş care s+au organizat singuri şi au mers să vorbească cu vecinii, din uşă-n uşă, nu doar să pună fluturaşi in poştă, ci să se prezinte şi să stea de vorba cu fiecare-n parte să-i informeze.

Al doilea aspect esenţial a fost când fosta Directoare a Şcolii a luat cuvântul “urechind” foştii elevi, care acum erau oameni maturi cu familii, şi certandu-i să ia atitudine.

Aşa putem zice că mişcarea de informare la Cărpiniş a fost un succes pentru cei 30 de oameni care au venit.

Sigur nu ne putem raporta la populatia totala a localitaţii.

Timisoara 15.Dec.2013

Titlul nu conţine termeni ca “Protest”, e doar un loc şi o dată.

Când am venit din Pungeşti oamenii m-au întrebat cum a fost acolo, ce a fost acolo, şi am povestit cum am putut, după imaginea ce am înteles-o eu. Am fost şi la o conferinţă pe tema gazelor de şist, şi acolo am vorbit. Duminică 15.Dec bineînţeles, eram cu vreo 20 de persoane în Centrul Timişoarei în P-ţa Victoriei…

Nu ştiu ce să vă zic.., nu stiu exact ce e mai rău:

– să ne agresăm cu conaţionalii noştri în uniforme, plătiţi de noi să păstreze ordinea, nu hoţia politicienilor

– sau ignoranţa conaţionalilor nostri, care ne priveau de după geamul de la Mc Donald’s, desfătându-se în “micul confort” modic care le dă senzaţia de importanţă…

Contrastul dintre bănăţenii noştri, care mai dădeau din cap aprobator la câte un afiş, sau treceau neatinşi de nimic pe lângă noi, şi cei din Pungesti care săreau şi-şi scoteau vecinii ridicaţi de jandarmi din mâinile lor, este foarte puternic şi nu încape într-un paragraf de blog , asa că nici măcar nu o să mă obosesc să-l descriu, asta ar fi treabă de “gurist”, şi de ăştia avem …, parcă ar fi una dintre resursele noastre principale.

E trist să remarc asta şi să mă gândesc că de fiecare dată când s-a ridicat câte-un Mihai Viteazul, a fost cumva lângă el căte-un Gheorghe Basta.

Cum să reuşim ceva împreună, ca şi naţie, când împreună înseamnă doar 20 de persoane ? Mai mult de 20 de persoane au ieşit la Paris să protesteze pentru noi conaţionalii lor. AU IEŞIT MAI MULŢI OAMENI ÎN STRADĂ LA PARIS DECÂT ÎN TIMIŞOARA.

Mă simt ruşinat că zvonuri de genul “tot Banatu-i fruncea” se tot aud , că ne rupem sternul, de cum ne lovim în strigări atent croite din cuvinte pompoase, cât suntem noi de “avangardişti” şi ce extraordinari şi minunaţi suntem noi.., dar de fapt ne referim la noi stând comod la o cafea într-un loc de unde avem o vedere bună…

Mă simt ruşinat că nu mă-ntâlnesc decât cu aceleaşi 20 de persoane în Piaţa Victoriei Duminică la ora 16.

De aceea mă simt ruşinat, că în felul acesta am pierdut orice luptă înainte de a începe. Îmi e ruşine de ruşinea ce nu o aveţi ca şi conaţionali, să vreţi să fie bine-n farfuria personală fără să mişcaţi vre-un deget.

Protest Pungeşti 07.12.2013

O să o descriu cum pot eu mai bine, dar va fi prin ochii mei, că altii nu am.

Timişoara -> Pungeşti 22 de ore si 150 de lei distanţă.

Am plecat intr-acolo dintr-un motiv egoist, că nu pot face altceva, şi ca să mă simt eu linistit că am facut şi asta, nu a fost nici un simţ civic, nu mai am aşa ceva, nu consider că fac parte dintr-o societate Română civilizată, deci pentru laşi nu am nici un considerent, am mers pentru mine si pentru condiţia mea morală. Pentru simţ civic e nevoie de un cadru civilizat, ori eu nu cred ca am parte de aşa ceva.

Acolo am ajuns în noaptea dintre 06 si 07.Dec si am întâlnit oameni care s-au adunat din diverse motive, unii pentru copii lor, alţii dintr-un (oarecare) simţ civic (ei considerând că au acel cadru civilizat), alţii idealişti, alţii egoişti ca si mine, dar toţi cu scopul de a protesta împotriva exploatării gazelor de şist.

În acea locaţie protestele au inceput din 16 Octombrie, iar sătenii trăiau aproape o stare de asediu. Primarul lor a trădat interesele localnicilor, acordând, nu stiu si nici nu comentez cadrul legal prin care a facut-o, suprafaţa de pământ unde Chevron şi-a început lucrările pentru ridicarea sondei, iar localnicii au inceput să se adune şi să protesteze, iar Poliţia a început să facă mişcări de intimidare, şi aş îndrăzni să zic de hărţuire. A apărut şi la televizor un caz de persoană amendată cu suma de 720 de lei pentru că nu are certificat penrtu numărul de la căruţă, când el nici nu a primit aşa ceva de la primaria localităţii, pentru că “Primaria nu are bani”, Sigur, era persoana care a iniţiat mişcarea de protest. Nu e singura amenda pe care a primit-o dar este cea mai aberantă si ridicolă.

Permanenta patrulare a jandarmilor, legitimarea oamenilor în exces, doar ca să se simtă luaţi în evidenţă… (tot la câteva zeci de metrii), atitudinea organelor care ar fi trebuit sa fie de ordine şi amenzile abuzive, i-au facut pe sateni sa fie tot mai tensionaţi, Sunt oameni simpli, am vorbit cu ei…, si femeile bătrâne ziceau “inainte ne cotropeau tătarii călare, iar acum ne-au cotropit cu pixul”, o alta persoana ne-a zis “trebuie sa ne luptam pentru apa din fântâna de pe pământul nostru”. E cutremurator sa le vezi cum înfruntă poliţişti şi cum izbucnesc in plăns când îsi deschid sufletul şi-şi varsă amarul. Am văzut venind Agent Şef Pricop Virgil la proprietara pământului unde era tabără de protestatari, si insistând să vorbească cu soţul ei, iar ea l-a înfruntat si a zis “Vorbiţi cu mine”, el dorea să afle cadrul legal în care se aflau protestatarii in acea tabără si a facut presiuni insinuând acuze posibile datorită instalării taberei in acea locaţie, iar doamna a zis că are contract de comodat, iar el a insistat sa-l vada..,, doamna l-a arătat, ca să nu mai fie hărţuita. Aşa Jandarmii au ştiut ce trebuie făcut pentru a fi acoperiţi legal pentru acţiunea lor de a intra in tabără şi a aresta pe toţi cei prezenţi acolo, Dar să revin la cronologia evenimentelor, Agentul Sef a venit în urma acestui moment filmat, dacă aveti răbdare să vedeţi in a 2-a jumătate ( http://www.youtube.com/watch?v=-Qnznd_5hiw ). Bătrâna pe care o vedeţi in filmuleţ ca zice “Să vă ieie dracu’ pe toţi, război vreu” a plâns la-nceputul manifestării din ziua respectivă pe umărul unei colege de necaz că au venit mai mulţi oameni din ţară decât localnici din satul ei care e de fapt pricina necazului. A fost primul moment în care m-a mişcat atitudinea localnicilor.

cronologia…

La ora 09 ne-am adunat la tabăra protestatarilor, s-au strigat lozinci, ne-am adunat mai mulţi.., tot mai mulţi, au venit si din alte părţi. La-nceput am fost cei veniţi de departe, Timişoara, Craiova, Braşov, Bucureşti, apoi au venit puhoi Vaslui, Galaţi, localnici.

Jandarmii sunt încurajaţi să-şi cultive gustul artistic, poate pentru a aduce un pic de culoare în percepţia lor alb-negru.

Când au venit si localnicii, parte dintre ei erau supărati, după tenisuni de aproape 2 luni au avut senzaţia că sunt puternici pentru că eram mai mulţi, şi au rupt gardul unde Chevron îşi desfăşura activitatea. acţiune care a fost punct de plecare pentru o formulă nouă, şi aşa abuzivă, de represalii a jandarmilor.

După momentul de violenţa, m-am dus in sat să împart câteva plase cu alimente şi lucruri pentru copii pe care le-am dus acolo împreună şi mulţumită altor persoane şi din partea a terţi care nu au venit dar au vrut sa-şi aducă aportul la evenimente si să-i facă pe săteni să simtă că nu sunt singuri.

În acea perioadă jandarmii au intrat in tabără şi au ridicat toate persoanele de acolo, i-au dus la Vaslui si după o vreme le-au dat drumul. Menţionez că actiunea de ridicare a manifestanţilor s-a pornit după mai mult de 30 minute după ce şi-au reluat poziţia iniţială, peste drum de spaţiul unde-si desfaşoara CHEVRON activitatea.

În sat am întâlnit oameni care neştiind cine suntem nu au vrut să primeasca plasa aceea amărâtă care conţinea alimente de bază pentru că au crezut că suntem de la Chevron şi am venit să-i cumpărăm…

Nu pot să vă descriu ce impact a avut pentru mine atitudinea lor. după ce au înţeles că suntem acolo pentru protestul lor, au acceptat şi au plâns de emoţie că cineva le-a adus ceva, şi că se gândesc alţi oameni la ei.

O altă femeie, cu o vârstă aproximata de vreo 60 de ani, zicea unui Jandarm “măi băiete, pe ăştia-i apăraţi voi? ăştia şi-au omorât proprii lor oameni la Turnurile Gemene”.

Sigur voi citiţi asta de pe scaun si ziceti “tare frate”, dar femeia aceea e ingrijorată că nu o să mai aibe cu ce să-şi adape animalele, iar pentru ţărani, animalele lor sunt viaţa lor.

Am auzit vorbindu-se despre copii plângând şi sunând vecini la telefon pentru că părinţii lor erau plecaţi la protest, nu raspundeau la telefon şi se ştia în sat că jandarmii ridicâ oamenii din tabără.

Vocabularul meu este sărac, nu am destule cuvinte să vă descriu drama ce o traiesc acei oameni, doar ca să-si înghită nodul din gât şi să acepte să fie otrăviţi în tăcere. Îmi e ruşine că fac parte dintr-un neam în care se dau click-uri şi se discută cu ton superior şi important depre ilegalitatea si vandalismul lor de a rupe gardurile celor care prin trafic de influenţă şi corupţie îşi exercită dreptul asupra vieţii altora…

Îmi e ruşine că suntem atat de “puţin luptători” că jandarmii nostri sunt niste câini tâmpiţi de pază, ca nişte găini fără minte doar că au căşti, scuturi si tibiere, astea de fapt îi fac, din găini fără minte, câini de pază. Mă gândesc că ei nu inţeleg până nu li se întâmplă familiilor lor ceva asemănător, aceasta este o caracteristică a omului îngust “dacă nu mi se-ntâmplă mie, nu exista”.

Voi cei care citiţi asta din confortul modic ce vi-l permiteţi nu sunteţi aşa.., voi “empatizaţi puţin” …

Cumva toţi vorbesc despre alte state a căror cetăţeni o duc mult mai bine…, dar singura ţara din Europa care  nu a fost trecuta prin cel de-al 2-lea razboi mondial a fost Elvetia, in rest toate ţările au trebuit reconstruite…, şi cum credeţi că a fost făcută reconstrucţia?

Prin unitate naţională “dragilor”, prin efort comun, realmente efort.

Mă simt in plus.., mă simt singur printre multe forme colorate dar fără conţinut…, plină este ţara de gurişti/ste, toţi suntem tari in gură.., , când e de trebă, avem treabâ la confort…

Puteţi sau nu să vă simţiţi vizaţi, nimeni nu ştie mai bine decât voi cât de “mare” e datoria voastră morală.

Revenind la acea Sâmbătă, după ce am împarţit pachetele, am făcut pozele care să rămâna mărturii de mulţumire către cei care au pus bani pentru ele, ne-am strans la gazdă-n casă că am primit un vin fiert să ne-ncălzim. Cei care au fost duşi, cu scop de a fi speriaţi, la Vaslui se reîntorceau, PR CHEVRON a anunţat ca suspendă activitatea datorită violenţelor produse, aşa că noi am considerat momentul o victorie, mică, si probabil nesemnificativă, dar era a noastră şi toţi simţeam că ne-am adus aportul la ea.

Înainte de vinul fiert a mai fost un episod pe care era să-l omit. Preotul din sat, a venit spre locul unde a fost protestul si a vrut sa tina o slujbă, nu a fost lasat de către jandarmi să treacă, aşa că s-a oprit la filtru si a ţinut acolo o rugaciune. Detaliez acest aspect să înţelegeţi că oamenii aceia participau cu toţii, chiar şi cu copii la protest, şi nici Preotul nu facea notă discordantă, cu mic, cu mare toţi ca unul!

În timp ce ne povesteam urmărind filmele si fotografiile facute de noi, se aud in stradă strigăte de femeie, iesim si vedem cum jandarmii ridica persoanele care erau la barul din sat, îi încarca în masinile lor şi-i duc din nou la Vaslui. cand ne-au vazut în curte, 2 jandarmi au venit către noi, iar noi am intrat in casă din nu ştiu exact ce nevoie de conservare. Gazda a venit şi ne-a zis să nu ieşim afară, a incuiat uşile şi am stins becurile în toata casa, ca să excludem cât mai multe dintre eventualele motive care sa-i îndreptaţească pe jandarmi să intre in forţă. câteva fete au sunat la 112  şi afirmau că jandarmii ridică abuziv oameni de pe proprietaţi private, si li s-a răspuns “pai ziceti-le jandarmilor”. Nu găseam nici un număr de telefon funcţional al oricărei televiziuni care sa fie şi dispusă să trimită o echipă să învestigheze, aşa că cei care au putut să se conecteze pe FaceBook au scris cum au ştiut despre situaţia respectivă. În tot acest timp pe stradă era mişcare puternică, multă vânzoleală, maşini de poliţie şi/sau jandarmi, cu girofaruri pornite, încărcând oameni şi plecând. În faţa casei unde stateam în linişte si cu lumina stinsă era parcată o maşină de politie, care a stat acolo până când s-a încheiat acţiunea lor,

Ulterior am aflat motivaţia sub care au fost ridicaţi cei din bar. În timp ce toţi protestatarii si localnicii stăteau la un pahar de vorbă, jandarmii au venit şi s-au aşezat umăr lângă umăr în jurul celor care îşi vedeau de mica dar semnificativa lor victorie. Sigur că la un moment dat cineva dintre civili a început să-i intrebe pe domnii in albastru cu capul mic si tibiere ce caută acolo şi ce vor, aceasta fiind doar o metodă de a-i face pe localnici să clacheze, ceea ce s-a şi întâmplat. La un moment dat cineva a aruncat o piatră într-un vehicul de-al jandarmilor spărgându-i geamul, motiv pentru care au fost ridicaţi toţi cetăţenii, dintr-un perimetru foarte larg . Interesant este că noi am aflat ca acesta a fost motivul de la organele de ordine, eu nu stiu de la nimeni dintre săteni să se fi întâmplat aşa ceva, dar o las aşa pentru că nu am altceva.

Când s-a făcut linişte am convenit asupra faptului că cel mai bine e să-i lăsăm să ne ridice fără să opunem rezistenţă ca sa nu fim accidentaţi, în baza unui raţionament logic că nu au ce să ne facă şi ca să putem depune mărturie, dar tot nu s-a prea dormit, parte am inteles că şi sforăiturile mele au contribuit, dar eu nu ştiu nimic despre asta ca dormeam dus…

A doua zi, satul era cufundat in linişte, era tensiune mare pe străzi, am aflat ca CHEVRON şi-a reînceput activitatea la ora 08, si ca peste noapte au avut nevoie de 4 ore să refacă gardurile. Jandarmii au pus filtru la iesirea din sat şi nu lăsau pe nimeni să mai iasă pe direcţia CHEVRON decât dacă erau maşini care tranzitau zona.

La un moment dat am realizat că tot la câte 5 – 7 minute trecea o maşină mică de jandarmi sau de poliţie pe strada principală si privind in lungul străzii am văzut că de fapt pe stradă nu sunt decât jandarmi aţezaţi în grupuri de cate 2 sau 3 la distanţă de 10 metrii unii de alţii, si am zis “Bă…, să-mi trag una.., parcă e satul sub asediu”. A fost o remarcă bruscă, aşa cum mi-a venit la gură, dar mergând spre ieşire, pentru că şi noi trebuia să venim la casele noastre, am remarcat că aşa era.

Nu am detaliat că la venire maşina a fost oprită pe o distanţă de 300 de metrii de 3 ori, şi legitimat conducătoarea autoturismului, iar ultima dată şoferiţa în cauză întreabă “dar de ce mă legitimează toţi?”, la care eu zic făcând referire la capul lor strălucit “poate se verifică unii pe alţii “. Cât timp ne-am plimbat în zonă, mai puţin cât au fost evenimentele, am fost legitimaţi într-o veselie, la un moment dat ma gandeam sa-mi fac din CI un medalion si să o port la gât.

La iesire nu ne-a mai legitimat nimeni.

În încheiere nu am nici o concluzie pentru voi, eu si alţi cetaţeni, care consideram că nu e bine ce se-ntâmplă, am fost acolo, voi aveţi concluzii, voi cei din comoditatea modică a iluziei de control, iar eu nu vreau sa o stiu, pentru ca eu am fost acolo, şi-am să tot merg, nu pentru voi, pentru că voi cred ca ar trebuii să fiţi înecaţi în propria voastră ignoranţă, dacă tot o aveţi, macar să vă bucuraţi voi de ea.

Voi merge din acelaşi egoism iniţial, pentru că ceva nu e corect, şi eu nu pot accepta să-nghit otravă-n linişte, asta v-o las vouă.

Succes!

P.S.  Nu pot trece cu vederea aceasta atitudine :

http://www.vrn.ro/mesaj-care-circula-pe-retelele-de-socializare-un-general-al-jandarmeriei-a-refuzat-sa-intevrina-la-pungesti

ştiam din acea Sâmbătă dimineaţa, la ora 09 cineva dintre protestari ne-a zis despre acest comandant al Jandarmilor de la Craiova, dar am presupus că este doar o altă propagandă, până când am gasit articolul. Acesta mi se pare un soldat care-şi respectă jurământul.